Azi, 19 august 2019, la „U” Cluj este o zi de lucru aparent normală.
Conducătorii clubului discută din nou despre aducerea lui Daniel Stanciu. Dat afară din toate cluburile unde a activat până acum, ultima dată chiar în Cocina de la 1907 Străzi, Stanciu ar urma să devină tichia de mărgăritar de pe capul chelului. Dacă la „U” ar exista măcar o minte limpede, azi, 19 august 2019, nu ar mai vorbi nimeni despre păcălici precum Stanciu sau Moraru pentru că l-ar chema pe Pojar şi l-ar instala astăzi, până să se facă seară, în funcţia pentru care se bat toţi ageamiii. Nu există om mai potrivit, deasupra oricărui interes personal, dar în primul rând impecabil pregătit profesional, decât Cristi Pojar. Omul ăsta ar trebui să formeze lotul lui „U” şi să se ocupe de transferuri, pentru că a lucrat până acum doar unde s-a făcut performanţă.
Azi, 19 august 2019, e o zi normală de antrenament la echipă. O conduce Mircea Cojocaru, care a reuşit să îl încalece pe Dulca încă din primele zile, aşa cum a făcut-o şi cu cei de dinainte. Undeva, retras într-o margine de teren, Cristi Pojar priveşte neimplicat. Dacă la „U” ar exista măcar o minte limpede, experienţa lui Pojar de cel mai bun secund din România, trecut doar prin vestiare unde s-a făcut performanţă, ar fi pusă în slujba echipei chiar de astăzi, până să se facă seară.
19 august 2019. La departamentul de comunicare al clubului e o zi normală de lucru. Se discută despre următorul subiect pentru siteul oficial. Părerea generală este că ar trebui publicat un nou episod cu impresarii portughezi veniţi să urmărească „U” Cluj şi despre care nu s-a mai scris nimic din ziua meciului de la Piteşti. Ar fi câteva noutăţi de comunicat: unul dintre ei a fost la budă, altul a încercat o trotinetă electrică şi cel de al treilea încă doarme. Pe la amiază e aleasă, totuşi, o telegramă de felicitare pentru Cristi Pojar. Trei rânduri şi pace. Azi, 19 august 2019 e ziua lui Cristi Pojar. Dacă la „U” ar exista măcar o minte limpede, de pe siteul oficial al clubului suporterii ar putea afla despre cariera unui jucător care s-a identificat cu o singură echipă: „U”. Şi-a rupt picioarele pentru ea, a plâns, a suferit şi a fost iubit de suporteri pentru că nu a trădat niciodată şi a luptat doar în tricoul alb-negru. Cei tineri ar putea afla astfel cum arată un model de caracter, modestie şi profesionalism.
Mai e ceva din ziua de azi, până să se facă seară. Dar, pentru că nimic din cele de mai sus nu se va întâmpla, îţi spunem de pe acum: Iartă-ne, Cristi Pojar!
La mulţi ani!