Cred, si am suficiente argumente pentru a duce discutia in orice plan doriti, ca ce se intampla acum cu U si mai ales ce se va intampla in viitorul foarte apropiat e nesemnificativ fata de pericolul care paste masa de suporteri si simpatizanti "U"- isti. A vorbi despre existenta Universitatii si a simbolurilor reprezentate de ea in lipsa unui nucleu puternic alcatuit din suporteri, e absurd. Fara rost. "U" nu poate exista fara suporteri, indiferent de forma in care vrea sau va fi nevoita sa o faca.

Suporterii lui "U" in momentul de fata nu alcatuiesc o suma a indivizilor care vin la meciuri sau urmaresc rezultatele echipei. Ca ne place sau nu ( de fapt, sigur nu ne place!), suporterii nu mai formeaza un grup omogen, asa cum se intampla pana acum cativa ani. Fara a intra in bucataria interna a peluzei e suficient sa acceptam ca, cu putine exceptii ce se tot raresc (meciurile cu CFR 1907 Strazi sau o finala de cupa), grupul ce ducea greul existentei alb-negre nu mai da multe semne ca exista. Inafara cantecelor (aici recunosc ca exista o efervescenta aproape inexplicabila si ciclic apar capodopere ce incalzesc un stadion aproape gol) si a actelor de caritate, restul semnelor vitale pentru o peluza s-au cam stins. Accept ca se vorbeste mult, facebook-ul e plin de grupuri ale prietenilor U-isti, dar constat ca se face foarte putin inspre o unitate ce da forta oricarui grup. Mi-e teama nu de ziua in care la U se va pune punct, cat de linistea acelui moment.

Nu cred ca, asa cum suntem astazi, mai putem speria pe cineva ca lasand Universitatea sa moara se va lovi de un protest al maselor. Suporterilor lui "U" le lipseste un lider. Le lipseste un RJ capabil sa canalizeze energiile baietilor de cartier, muncitorilor, studentilor, doctorilor sau profesorilor spre acelasi scop, intr-o directie comuna. E suficient sa priviti poza care ilustreaza articolul si sa va aduceti aminte ca avandu-l in fata pe Mircea Cenan niciunul dintre voi nu v-ati simtit slab. Ca, indiferent de context, indiferent ca l-ati apreciat sau nu, ati facut parte dintr-un grup care a contat atat pe stadion cat si inafara lui. Atunci, disparitia Universitatii era de neconceput. Astazi e aproape o certitudine!

RJ nu a fost un lider. A fost liderul!

Comentarii