Dacă vreți să înțelegeți ce este Universitatea Cluj astăzi, dincolo de haștaguri și pasiunea suporterilor, atunci trebuie să începem cu asta: Constantea și Irimieș conduc clubul din punct de vedere administrativ în timp ce Sabău e responsabil de managementul sportiv.  

Conducere bicefală nu prea se vede prin România (iar acolo unde există, de exemplu la Poli Iași, curg lăturile cu găleata), dar trebuie să recunosc că la ”U” ea are cel puțin o aparență de normalitate. Chiar dacă nu e totdeauna lapte și miere între Constantea și Irimieș, cei doi se descurcă bine și Universitatea are asigurat un buget peste nevoile diviziei în care evoluează și condiții impecabile de pregătire. Până la urmă asta este ceea ce trebuie să reținem din activitatea lor, faptul că ”U” e complet schimbată la față în bine în comparație cu ultimii 20-30 de ani, lipsind cu desăvârșire scandalurile publice, memoriile jucătorilor neplătiți sau ”tunurile” financiare. Dar, din punctul meu de vedere, noutatea pe care au adus-o Constantea și Irimieș în club este definitorie pentru a sublinia aspectul de normalitate: au separat de la bun început latura adminstrativă de cea sportivă. Prin urmare, tot ce se întîmplă în viața lui ”U” în vestiar, pe teren sau la transferuri, pică în sarcina managerului sportiv.  Vă spun cu procent mare de acuratețe, nimeni din conducerea clubului nu se bagă peste Sabău, nimeni altcineva nu transferă jucători și doar lui îi revine sarcina de a lua decizii sportive.

 

Locul potrivit, dar e omul potrivit?

La început, Sabău a fost  un fel de garant al proiectului. În exterior așa a rămas și acum, dar multe din deciziile sale sportive ridică serioase suspiciuni privind competența și stau la baza nemulțumirilor exprimate mai nou până și de o parte a suporterilor. Atâta doar că, în lipsa informațiilor, furia oamenilor merge în direcții greșite.

În cariera sa de antrenor, Sabău a căpătat o deprindere păcătoasă pentru cluburi: a impovărat bugetele la Bistrița, Rapid, Timișoara, Târgu Mureș sau Mediaș prin tranferuri numeroase de jucători. Cerea jucători și după o jumatate de an renunța la ei fără explicații, uneori fără ca aceștia să joace vreun meci. Managementul sportiv al lui Sabău, pentru că încă de pe vremea când antrena se comporta precum un manager, a pus pe butuci câteva cluburi, altele revenindu-și cu greu pe plan financiar.

Caz fericit, desi a avut libertate absolută în deciziile sportive de la ”U”, Sabău a fost limitat la Cluj de demensiunea bugetului. Unul mare pentru ligile mici, dar insuficient pentru ca Neluțu Sabău să se poată desfășura așa cum era învățat.

Cu toate acestea, a dat numeroase rateuri și la Cluj. A adus jucători care nu s-au ridicat niciodată la nivelul așteptărilor și a conturat un lot cu care ”U” tremură încă serios în privința promovării.

Cum e posibil ca un om cu imaginea și experiența lui Sabău să dea rateuri la un nivel, totuși, de semi-amatori, pentru că jumătate din liga secundă cam așa e

 

Sabău+ Cojocaru= Cojocaru

 

Simplu. După zeci de ani de experiență ca jucător sau antrenor, Sabău e atât de superficial încât e gata oricând să transfere jucători după ureche. Nu are nici cea mai mică aplecare spre studiu, emite păreri despre calitățile sau potențialul unui jucător doar pe baza recomandărilor primite de la alții. Urmăriți-l în emisiunile unde este invitat, discursul său despre fotbal are atât de puține elemente de specialitate încât ai impresia că vorbește un simplu spectator, nicidecum un om de fotbal. Când vă mai enervează neputința fotbaliștilor, schimbările de antrenori sau valoarea lotului, să nu uitatți că numitorul comun este Sabău! Componența lotului și a băncii tehnice sunt creațiile lui Sabău. Un Sabău care, atunci când acționează singur este mai periculos ca o bombă pentru că distruge tot din neștiință. Pentru că, de fapt...

...Neluțu Sabău e numai imagine. În realitate, Sabău este, de fapt, Mircea Cojocaru. Fără el, Sabău nu ar exista mai departe de o fostă glorie a fotbalului românesc.

Dar, despre asta în episodul viitor.

 

Mihai Hossu

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii