Ultimul meci al Universităţii, 4-0 cu FC Covrig, mai mult m-a speriat decât m-a bucurat. Terminând vara într-o dispoziţie optimistă (se făcea cu după nume stăm atât de bine încât vom promova doar completând tabla cu primul unsprezece), constat la căderea frunzelor că suntem doar o echipă de divizia „C”. Şi că îl avem pe Goga.

Cred şi mai ales văd tot mai clar că nu impunem. Suntem atât de fioroşi încât ne sperie propria umbră, orice adversar care pune mai hotărât piciorul devine un obstacol de netrecut.

După pui de universtar,

Dă cu frunze de mărar

Şi îl faci praf!

Ne supărăm degeaba că adversari mai puţin înzestraţi îşi dau viaţa pe teren când joacă împotriva noastră. Scăpat temporar prin noroiul diviziei, „U” stârneşte ambiţii peste tot şi e normal să fie aşa. Pentru zeci de adversari acesta e momentul gloriei lor, trece „U” şi vine uitarea. E de înţeles de ce dau totul, dar de neconceput că reuşesc să o facă. După un an de dansuri am uitat să luptăm.

Şi cum tot se apropie ziua vrăjitoarelor, propun să-l scoatem la tablă pe Neluţu Sabău şi să îl întrebăm ce face şi cu ce se ocupă el la „U”? Ştiu din auzite (glumesc, aşa e sigur!) că lotul e alcătuit exclusiv de el. Dacă pe teren sunt unsprezece zmei sau tot atâţia pămpălăi, lui Sabău i se datorează. El i-a ales, el i-a adus. Să ne spună domnul Sabău cum e cu fotbaliştii Universităţii şi să-l felicităm dacă are încredere în ei, urându-i totodată mult noroc pentru că va avea nevoie. Deopotrivă, dacă Sabău e de părerea noastră şi zice că ce a adus nu prea corespunde, se cade atunci să-l întrebăm: „nene, dar nu matale i-ai ales?”

Ferice de noi şi de „U” că îl avem pe Goga. Să ne rugăm să nu-l ia cu durere de gât, stomac sau măsele şi să nu poată juca vreun meci. Pentru că abia atunci vom vedea adevărul dezbrăcat:

Depindem de un jucător capricios, nepregătit, demotivat. Şi foarte talentat!

Comentarii